Profeții, patriarhii și drepții Vechiului Testament ne conduc spre Mântuitorul Iisus Hristos, care înviază și aduce lumii viața veșnică
† MIHAIL
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A AUSTRALIEI ȘI NOII ZEELANDE
Preacucernicilor preoți și tuturor binecredincioșilor creștini din eparhia Noastră, Har, milă și pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la Noi părintești binecuvântări.
„Sculatu-S-a ca din somn Domnul, și a înviat ca să ne mântuiască pe noi” (Chinonicul, gl al 4-lea la Slujba Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi)
Iubiți credincioși și credincioase,
Hristos a Înviat!
După închierea Postului Mare, prăznuim astăzi, sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și cântăm împreună cu bucurie: “Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos – Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință”.
Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, a luat firea noastră omenească pentru a o răscumpăra de păcat și prin jertfa Sa ne-a răscumpărat de sub stăpânirea diavolului, a stricăciunii și a morții. Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel, spune: “Unde îți este, moarte, biruința, unde îți este iadule, boldul tău” (I Cor.15,55).
Hristos Domnul a primit moartea de bună voie, din ascultare față de Tatăl, dar a treia zi a înviat și S-a făcut “începătură (a învierii) celor adormiți” (I Cor.15,20), întrucât S-a coborât până în adâncurile iadului ca să îi scoată pe cei drepți, pe patriarhi, pe profeți, pe regii și martirii Vechiului Testament. Aceia vor vedea “lumină mare…(care) va străluci peste ei” (Is. 9,1). Lor le-a vestit mântuirea, și așa își întregește lucrarea cea mântuitoare, de a vesti iertarea păcatelor și celor vii dar și celor drepți, care au murit.
În icoana Învierii Domnului, îl vedem pe Domnul Hristos aplecat asupra omului vechi, pe care îl apucă de mână și îl trage în sus. Acolo sunt zugrăviți protopărinții Adam și Eva, care locuiau în “latura umbrei morții” (Is. 9,1). Totodată, Domnul Hristos cel Înviat din morți, își întinde mâinile Sale și asupra urmașilor lui Adam, odată cu strămoșii, pentru a-i ridica împreună cu El, întrucât zice: “Celor cîți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere de a se face fii ai lui Dumnezeu” (In. 1,12).
Astfel, iadul este biruit și adâncurile s-au umplut de lumină, întunericul a fost alungat și orbii au dobândit vederea, căci celor din întuneric și din umbra morții li s-a arătat „Răsăritul cel de Sus” (Lc.1,78).
Dar toate au fost prevestite de drepții și profeții Vechiului Testament, pentru că Taina cea mare Economiei divine este prefigurată în cărțile vechitestamentare, din care vom aminti câteva:
Mai întâi ne aducem aminte de Patriarhul Avraam care rămâne credicios Domnului Dumnezeu până la sfârșit. El este trimis să aducă jertfă pe singurul său fiu, Isaac, pe muntele Moria. Datorită credincioșiei sale, îl primește viu pe Isaac, “căci Isaac e dăruit viu tatălui său de Dumnezeu, și junghiat este un miel prins de coarne într-un tufiș (Fac. cap.21-22), iar prin dubla taină, a mielului și a lui Isaac, se face prefigurare adevărată a lui Hristos, Dumnezeul nostru”.[1]
Vom aminti apoi pe Moise, cel care Îl vede pe Dumnezeu. Copilul Moise a fost ascuns de mama sa într-un coș de papură, dar a fost salvat de împărăteasă (Ieș. 2,3-10). Acesta preînchipuie pe Hristos care fiind pus în mormânt, este înviat din morți.
Sfântul Ioan Damaschinul în Cuvânt la Sâmbăta Mare, zice: “Moise lovește marea cu toiagul (Ieș. 14,16) și cu dubla sa lovitură, anunță forma crucii, după care coboară în adâncul Mării Roșii (Ieș. 14, 22), arătând coborârea la iad a Mântuitorului, și iarăși urcă, arătând urcarea Lui din iad înaintea îngerilor; îl omoară pe faraon care-i urmărea și-l scapă pe Israel (Ieș. 14, 28-30); fiindcă și Hristos a omorât moartea și mântuiește pe toți care cred în El. Iar Moise prin întinderea mâinilor, îl face triumfător pe Israel (în lupta contra amaleciților (Ieș. 17, 11-13)“ .[2]
Peste cele arătate mai sus despre Avraam și Moise, adăugăm pe profetul Iona, pe care Domnul Hristos Însuși îl numește ca unul care îl prevestește pe El, zicând: ”precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți” (Mt. 12,40).
Prin urmare, Fiul lui Dumnezeu întrupat, S-a născut din Sfânta Fecioară Maria, a adus lumii învățătura dumnezeiască moștenită de noi în Sfânta Evanghelie, iar apoi a suferit judecata nedreaptă a lui Pilat, Patimile și Moartea pe cruce. Atunci când trupul Domnului era spânzurat pe Cruce, pământul s-a întunecat (Mt. 27,45), ca să se împlinească cuvintele profeților care vesteau: ”În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune soarele în miezul zilei și voi întuneca pământul în zi luminoasă (Amos 8,9) și iarăși, după cuvintele profetului Zaharia: “În ziua aceea nu va fi lumină” (Zah.14,6).
Așa “s-a luat de pe pământ viața Lui” (Is.53, 8), dezbrăcându-se de cele pământești, adică de cele ale trupului, de somn, de sete, de foame…, și Iosif din Arimateea “care și el era un ucenic al lui Iisus” (Mt.27, 57-58) L-a îngropat într-un mormânt nou, săpat în stâncă, în care nu mai fusese nimeni așezat. Piatra din capul unghiului și netăiată de mână e acoperită de o piatră care e așezată la ușa mormântului. Hristos ca Dumnezeu, nedespărțit de Tatăl și de Duhul, în Sfânta Treime închinat în cer, zace cu trupul în mormânt, cu sufletul coboară în adâncurile iadului iar tâlharului îi face intarea în rai. Astfel, prin moartea Lui, Hristos a biruit moartea și a treia zi a înviat, dăruind lumii viața veșnică.
Dacă Apostolul Petru a spus că nu îl cunoaște pe Iisus Nazarineanul, iar ceilalți apostoli au fugit de frica iudeilor, femeile mironosițe, cu curaj, înflăcărate de respect și dragoste sfântă pentru Învățător, umplute de har dumnezeiesc, au mers la mormânt cu miruri, ca să împlinească tradiția iudaică. Astfel, după măsura dragostei lor, primesc harul dumnezeiesc al Învierii Domnului.
Frați creștini,
Să ne facem și noi asemenea femeilor mironosițe, următori și ascultători ai Mântuitorului Hristos pentru a primi bucuria Domnului înviat din morți.
Când vor suna îngerii lui Dumnezeu “cu trâmbița cea de apoi” (I Cor.15,52), în ziua judecății, “un singur seceriș va fi și pentru grâu și pentru neghină” (Mt.13,30) toți oamenii vor învia din morți și toate se vor înnoi după dreptate. Cei care au făcut faptele credinței, vor auzi glasul Domnului: “veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. 25,34). Aceștia se vor face părtași Împărăției în chip luminat, îmbrăcați cu haină de nuntă și vrednici să guste din rodul nou al viței (Mt. 26, 29) și să se împărtășească, curățiți de aluatul cel vechi, căci Paștile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi (I Cor. 5,7).
Biserica ne cheamă să ne apropiem de Sfântul Potir, cu frică de Dumnezeu, cu credință în El și cu dragoste de învățătura Domnului Hristos. Cu conștiința curată să mâncăm trupul lui Hristos și să bem sângele Lui din Sfântul Potir ca să ne curățim de păcate, să ne eliberăm de stricăciune și să ne unim veșnic cu Dumnezeu. Astfel Învierea va fi ultimul inel din lucrarea de ridicare a omului din starea în care l-a coborât păcatul. [3]
Totodată, celor răi, necredincioși, potrivnici și batjocoritori de cele sfinte, pe cei mândri sau desfrânați, neascultători și lacomi sau răpitori, bețivi sau intriganți, sau având alte patimi, Mirele le va închide ușa Împărăției precum ne anunță în pilda celor zece fecioare (Mt. 25, 1-13). Acolo aflăm că cele care nu aveau în candelă uleiul faptelor bune și aveau candelele stinse, au rămas afară de Împărăție. Ei se vor judeca după dreptate și fără milă, pentru că nu au avut milă de aproapele lor, întrucât: „ judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și mila biruiește în fața judecății” (Iac. 2,13).
Dreptmăritori creștini,
Suntem chemați să răspundem iubirii lui Dumnezeu, urmând pe Hristos Iisus Fiul Său. Așa cum smerenia lui Hristos a fost deplină, tot așa și urmarea pe care trebuie să o parcurgem noi oamenii, trebuie să fie până la sfârșit, chemând în toată vremea ajutorul Lui în viața noastră, în lucrarea noastră duhovnicească. În ascultare de învățătura Sa sfântă și dumnezeiască, să lepădăm egoismul sau slava deșartă, și să lăsăm grijile lumești care despart pe om de Dumnezeu, pentru a ne dărui viața lui Dumnezeu, concentrandu-ne pe lucrarea duhovnicească pentru a merge cu credință pe calea care ne-a arătat-o Domnul Hristos, ca să dobândim Împărăția Cerurilor.
Să stăm bine, să luăm aminte cum ne petrecem viața, urmând pe Hristos cel Înviat din morți. Să nu ne îngrijim de cele trecătoare, de mâncare și de băutură, de haine scumpe și de bogății. Nici părtași la sărbători și petreceri în beții și destrăbălări păcătoase să nu fiți. Să nu se mândrească cineva, disprețuind pe cei săraci și lipsiți, iar pofta slavei deșarte să o stăpânească cel ispitit prin smerenie și milă creștină.
Cunoscând beneficiile milei creștine, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023, ca: Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice.
Persoanele vârstnice au nevoie de ajutor din partea celor apropiați, a tinerilor, a copiilor și nepoților. Cu bătrânii trebuie să fim răbdători și înțelegători; pentru ei trebuie să ne rugăm și să îi protejăm, arătându-le înțelegere și dragoste creștină. Pentru toate acestea, Biserica, întrucât este stâlp și temelia a adevărului (I Tim. 3,15) trebuie să se îngrijescă, iar preacucernicii preoți să fie în fruntea comitelelor din parohii, ca să le arate celor vîrstnici, atât în locașul de cult cât și acolo unde viețuiesc, grijă și prețuire și pentru trupul lor ostenit, bolnav și slăbit, cât și pentru sufletul lor.
Să ne aducem aminte că suntem bogați în Hristos și să împlinim poruncile Lui, căci evanghelistul consemnează cuvintele Domnului, care zice: “Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine” (In. 14,1), și “Cine Mă iubește pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu, și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui “ (In. 14,1).
Iubiți frați și surori,
Să înălțăm rugăciuni de laudă și de mulțumire Domnului Dumnezeu și să preamărim pe Domnul Iisus Hristos, care a înviat din morți ca să ne mântuiască pe noi.
Din partea noastră, primiți urări de pace, sănătate și bucurie, liniște sufletească și împlinirea bunelor dorințe, împreună cu salutul pascal:
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat Domnul!
Al vostru către Domnul rugător,
† Episcopul Mihail, Al Românilor Ortodocși din Australia și Noua Zeelandă
[1] Pr. Andrew Louth, Sfântul Ioan Damaschinul, Tradiție și originalitate în teologia bizantină, “Cuvânt la Sâmbăta Mare”, traducere pr.prof Ioan Ică sn și diac. Ioan Ică jr , Ed. Deisis, Sibiu- 2010, p.569.
[2] Ibidem, p. 570.
[3] Învățătura de credință creștină ortodoxă, Editura Institututlui Biblic și de misiune ortodoxă, București -2015, p.221.